Nu-s prea bun la gramatică.
Chiar dacă-mi place să mă joc cu vorbele, când e vorba de timpi, conjugări, genuri, despărțiri de cuvinte, uneori o cam dau în bară.
Uite-acum de exemplu, nu știu cum e corect... „Un pui pe sticlă” sau „O pui pe sticlă”?
Dar eu îți zic cum se face și tu îmi spui cum e mai bine.
Chiar dacă-mi place să mă joc cu vorbele, când e vorba de timpi, conjugări, genuri, despărțiri de cuvinte, uneori o cam dau în bară.
Uite-acum de exemplu, nu știu cum e corect... „Un pui pe sticlă” sau „O pui pe sticlă”?
Dar eu îți zic cum se face și tu îmi spui cum e mai bine.
Vezi că vremea e așa cum e, ai vrea să gătești ceva bun pentru musafiri sau doar pentru familie și nu știi ce.
Pui mâna pe telefon și suni la Ferma lu’Tăticu, unde de obicei îți răspunde Mămica.
Comanzi un pui bine crescut și rotofei, dar nu numai.
Când puiul a ajuns la tine și mai ai 2-3 ore să sosească musafirii sau să te așezi la cină cu familia, scoți puiul din punga de vidat, îl miroși și te convingi că miroase la fel de bine ca de fiecare dată, apoi te întrebi de ce miros oare așa de bine puii de la Ferma lu’Tăticu, după care te apuci de treabă.
Puiului nu trebuie să-i faci prea multe, pentru că oricum miroase bine și nu vrei să-i schimbi aroma de pui bine crescut. Îl sărezi bine la exterior și interior și cam atât. Dacă totuși mai vrei ceva pentru puiul tău, un masaj cu sos de usturoi, îi e mai mult decât suficient.
Apoi înfigi o sticlă cu gură largă și fără capac în dos, după ce ai pus în ea o jumătate de bere în amestec cu apă. Eu recomand sticla de suc de roșii după ce o cureți bine etichetă.
Ca să intre cât mai bine sticla în pui, e bine-l să despici cu un cuțit sau o foarfecă de carne, câțiva centimetri pe coloană la partea de jos, stânga-dreapta târtiției.
Pregătești o tavă mare pe care o instalezi la baza cuptorului, iar în mijloc pui sticla cu puiul în picioare, cu pieptul spre spatele cuptorului.
Pe tavă, de jur împrejurul puiului, umpli tava cu cartofi tăiați mari, în patru sau șase, în funcție de mărime. Pe cartofi presari doar sare, dar și un strop de ulei de măsline. Cealaltă jumătate de bere, o torni în tavă. Dacă puiul este mai mare de două kg, adaugi cartofii mai târziu.
Reglezi cuptorul la 180 grade pe ventilare și nu mai mult de o oră pe kilogram. Dar asta cu timpul e înșelătoare și e bine să mai faci câte o verificare, pentru că ochiul tău e cel mai bun evaluator și pentru că este posibil să trebuiască răsucit puiul pentru o rumenire uniformă.
Rezultatul este wow.
Puiul e rumenit de căldură și fragezit de aburii de bere, cartofii sunt pătrunși de grăsimea scursă din pui și cu un iz delicios de ulei de măsline, iar mirosul ce răzbate în casă face suspansul și mai mare, iar poftele dau năvală.
Eu de obicei scot cartofii separat pe un platou, iar puiul îl desfac pe componente fără să-l dau jos de pe sticlă, folosind un cuțit mic, o foarfecă și un clește. Prima oară aripile, apoi scot pieptul de pe os, apoi pulpele și rămâne pe sticlă carcasa cu spatele tot, care este partea leului pentru Tăticu.
În rest, mujdei sau căței de usturoi și poftă bună.
Aaaa...și-un morman de oase la final.
Pui mâna pe telefon și suni la Ferma lu’Tăticu, unde de obicei îți răspunde Mămica.
Comanzi un pui bine crescut și rotofei, dar nu numai.
Când puiul a ajuns la tine și mai ai 2-3 ore să sosească musafirii sau să te așezi la cină cu familia, scoți puiul din punga de vidat, îl miroși și te convingi că miroase la fel de bine ca de fiecare dată, apoi te întrebi de ce miros oare așa de bine puii de la Ferma lu’Tăticu, după care te apuci de treabă.
Puiului nu trebuie să-i faci prea multe, pentru că oricum miroase bine și nu vrei să-i schimbi aroma de pui bine crescut. Îl sărezi bine la exterior și interior și cam atât. Dacă totuși mai vrei ceva pentru puiul tău, un masaj cu sos de usturoi, îi e mai mult decât suficient.
Apoi înfigi o sticlă cu gură largă și fără capac în dos, după ce ai pus în ea o jumătate de bere în amestec cu apă. Eu recomand sticla de suc de roșii după ce o cureți bine etichetă.
Ca să intre cât mai bine sticla în pui, e bine-l să despici cu un cuțit sau o foarfecă de carne, câțiva centimetri pe coloană la partea de jos, stânga-dreapta târtiției.
Pregătești o tavă mare pe care o instalezi la baza cuptorului, iar în mijloc pui sticla cu puiul în picioare, cu pieptul spre spatele cuptorului.
Pe tavă, de jur împrejurul puiului, umpli tava cu cartofi tăiați mari, în patru sau șase, în funcție de mărime. Pe cartofi presari doar sare, dar și un strop de ulei de măsline. Cealaltă jumătate de bere, o torni în tavă. Dacă puiul este mai mare de două kg, adaugi cartofii mai târziu.
Reglezi cuptorul la 180 grade pe ventilare și nu mai mult de o oră pe kilogram. Dar asta cu timpul e înșelătoare și e bine să mai faci câte o verificare, pentru că ochiul tău e cel mai bun evaluator și pentru că este posibil să trebuiască răsucit puiul pentru o rumenire uniformă.
Rezultatul este wow.
Puiul e rumenit de căldură și fragezit de aburii de bere, cartofii sunt pătrunși de grăsimea scursă din pui și cu un iz delicios de ulei de măsline, iar mirosul ce răzbate în casă face suspansul și mai mare, iar poftele dau năvală.
Eu de obicei scot cartofii separat pe un platou, iar puiul îl desfac pe componente fără să-l dau jos de pe sticlă, folosind un cuțit mic, o foarfecă și un clește. Prima oară aripile, apoi scot pieptul de pe os, apoi pulpele și rămâne pe sticlă carcasa cu spatele tot, care este partea leului pentru Tăticu.
În rest, mujdei sau căței de usturoi și poftă bună.
Aaaa...și-un morman de oase la final.
Deci, un pui pe sticlă sau o pui pe sticlă?
