S-a deschis sezonul la gâscă

Mi-a gătit nevastă-mea ieri o pasăre bună.

Da’ bună frate, de mă lingeam pe degete și după două ceasuri după ce mi-am umplut burta.
După ce-mi mai trece mie din euforie, o-ntreb curios:
- Ce pasăre mi-ai gătit, nevastă?
- O gâscă mare și frumoasă ce era în frigider, bărbate.
Dintr-o dată mi-a pierit zâmbetul de pe față.
Era o gâscă pregătită să o duc astăzi unui prieten.
Acum nu pot să-i mai trimit decât pozele din gâsca lui.
Ca să repar greșeala și să nu mă fac de rușine, azi am deschis sezonul la gâscă și-am mai tăiat câteva.

Ofertă limitată, doar pentru cunoscători.

POSTUL CRĂCIUNULUI

Chiar dacă am intrat în post, în cele 40 de zile ce vor urma, nu uita:

Copilul tău că e mic și trebuie făcut mare, este slab și trebuie făcut tare.

Fii tu îngerașul lui, iartă-l de la post și dă-i să pape legume, cărniță și ouțe bune, să-l vezi crescând frumos și puternic, ca în viitor să culegi dragoste și credință.

DILEMĂ

Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește...sau doar mă momește? 

Sau mă iubește?
Hai să-ncerc altfel:
Șuncă sau pateu, pateu sau șuncă....șuncă...pateu?
Cu asta sigur o momesc eu.
Și pentru că dragostea trece prin stomac, am rezolvat și prima dilemă.
Mă iubește mai ceva ca pe o șuncă de curcan făcută sandwich pe o felie de pâine proaspătă și mă adoră ca pe un pateu delicios pe o felie de pâine prăjită.
Vreți și voi să vedeți de vă sau nu vă?

NOSTALGII

Rulada din piept de pui

Vă povesteam pe la-nceput de vară, când tocmai intram în vacanța mare, despre nostalgiile trecutului, despre bucuriile vacanțelor mele din copilărie și despre gustul neasemuit al unui pui întreg afumat, pe care l-am recreat din aduceri aminte, dragoste și pui bine crescuți.
Dar săptămâna trecută, un alt fior ne-a cuprins pe toți ai casei – pregătirile pentru revenirea la școală.
Rechizite, că niciodată nu ne-ajung.
Haine noi, că nu știu de ce, dar mereu rămân mici.
Ghiozdane, că cele de anul trecut s-au rupt de-atâtea kilograme de-nvățătură.
Încălțăminte nouă, că de ... an de an trăim pe picior din ce în ce mai mare.
Teme de vacanță, că doar știm cu toții că porcul se-ngrașă cel mai bine în Ajun.
Și-mi zice una dintre fete:
Tăticule, ne poți da pachet la școală pui din ăla bun?
Grea-ntrebare!
Cum aș putea să-i dau copilului pachet la școală un copan, un piept sau jumătate de pui și să nu-l transform într-un purceluș murdar la gură și pe mâini?
Mi-am adus aminte că și mămica mea, când eram eu pici, îmi punea-n ghiozdan câte-un pachet cu de-ale gurii, dar mereu era câte-o felie de ceva bun, între alte două felii de pâine.
Așa că m-am pus pe treabă și am luat câte doi piepți, pe care i-am legat fedeleș și i-am tratat după aceeași rețetă plină de nostalgii ca și pe puii întregi afumați.
Doar că le-am dat mai puțin fum, ca să fie mai pe gustul celor mici și nu numai.
La final, mi-a ieșit o ruladă din piept de pui, pe care o pot tăia felii și o pot pune între două felii de pâine proaspătă, cu ceva verdețuri proaspete, tocmai bune de luat pachet la școală.
Așaa că, am reușit să-i fac pe plac fetiței mele, dându-i la școală, puiul care-i place așa de mult.
Bine-nțeles că am făcut mai multe perechi de piepți, să aibă parte și alții.
Cereți și voi rulada din piept de pui, pentru pofticioși.

GRĂDINA DIN POVESTE

Azi am primit un pachet cu bunătăți de la surioara mea din Orășeni-Deal, făcute cu dragoste și talent în Grădina din Poveste.
Ioana mea, de cum le-a văzut m-a întrebat: 
- Astea-s borcănele cu dragoste, Tati?
Și s-a apucat să le ordoneze așa cum trebuie și le șade bine unor așa comori din inimă.
Etichete simple, în formă de inimioară tăiate cu foarfeca și scrise de mână.
Mulțumesc dragă surioară, ție și nepoțeilor, că se vede acolo și mâna lor.
Iar pe voi, prietenii Fermei lu'Tăticu, vă invit să citiți poveștile scrise în Grădina din Poveste și să le savurați împreună cu borcănelele cu dragoste ce se fac doar acolo.
www.facebook.com/gradinadinpoveste

Papara lu' Petrescu

M-a întărâtat Alexandru Petrescu de la Guerrilla Cooking.

A trebuit el să iasă pe piață cu ciolanele alea de-ți curg balele numa’ uitându-te la ele și cu pastrama aia de oaie în baiț, ce numai gândindu-te la ea îți vine-a...fugi-n lumea largă.
Mare pervers Petrescu ăsta...cum ni le trece el pe la nas, ni le-arată așa cu un zâmbet pe față de parc-ar zice...ia de vă uitați fraierilor și băliți că ăsta vă e rostul.
Și ca să fie totul perfect, se scoală cu noaptea-n cap ca să facă bunătățile astea și ni le servește la micul dejun.
Auzi la el....ciolan pe varză, pastramă de oaie și sloi de oaie la micul dejun.
M-a bulversat, pur și simplu.
Așa că azi mi-am făcut și eu un mic dejun ușor, cu ce-am găsit prin casă.
Câteva ouă de găină bine crescută, ba și vreo două de bibilică să nu se supere ele că-s surori, au fost de bază la o papară ușurică, tocmai bună de mâncat pe stomacu’ gol.
Am mai găsit vreo două feluri de brânză, niște friptură de iepure și niște bacon rămase de la masa copioasă de ieri, o ceapă, o roșie, câteva fire de mărar și pătrunjel, plus uleiul meu de măsline cu care fac toate năzdrăvăniile gustoase.
Bineînțeles că am avut grijă să le pozez pe toate în ordinea în care le-am scos pe masă, de la ouă la papară și le-am pus aici numai ca să le vadă Petrescu și să se oftice că nu are și el ouă de făcut papară.
Voi, dragii mei, să nu vă supărați că v-am inoportunat cu papara asta, da’ să știți că-s numa’ poze și-i numa’ Photoshop acilea.
Doar ouălele sunt pe bune.

HORMONUL DE CREȘTERE

Marele Bau-Bau al mămicilor ce încearcă să-și crească copiii cât mai sănătos, marea grijă a sportivilor ce trebuie să iasă bine la testele antidoping și marele dușman al tuturor gurmanzilor responsabili.
Vă voi spune un secret:
Nici o fermă din România nu-l folosește.
Somatotropina, așa cum este denumirea științifică, este interzisă în toată Europa.
Poate mă credeți nebun pentru că fac o astfel de afirmație!?
E deja o obișnuință a micilor fermieri ca să se laude în fața clienților cărora le pasă de sănătatea lor și a copiilor lor, că pasărea sau animalul lor nu a fost hrănit cu hormoni de creștere.
Chiar și unele ferme mari își fac din asta un titlu de mândrie, în fapt, o strategie de marketing ce crește vânzările și liniștește cumpărătorul.
Ce nu spune însă nici un crescător din România, este că hormonul de creștere ajunge în cantități uriașe pe masa consumatorului, chiar dacă păsărilor sau animalelor nu li s-a administrat nici măcar vreun gram din substanța interzisă, în scurta viață de la stadiul de embrion până pe masa consumatorului.
Dar să vă spun și cum.
Somatotropina sau hormonul de creștere este produs în mod natural de către orice organism vertebrat.
Noi oamenii, îl producem în glanda pituitară.
În corpul nostru, el este produs și se găsește în cantități foarte mari în timpul copilăriei și al adolescenței, când susține creșterea țesuturilor, depozitarea proteinelor și arderea grăsimilor.
Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul acestui hormon scade constant, rămânând prezent în organism în cantități foarte mici.
Organismul, odată ajuns la maturitate, nu mai are nevoie de acesta decât în proporții infime.
Orice surplus de hormoni de creștere duce la dereglări hormonale nedorite.
Așa ne trezim că avem copii supraponderali, dezvoltați exagerat pentru vârsta lor, maturizați înainte de vreme sau băieți cu sâni ori fetițe cu menstruație precoce.
Dar tot nu am răspuns la întrebare - cum ajung hormonii de creștere în puiul de pe masa noastră, fără ca puiul să fie hrănit cu ei?
Foarte simplu. Dacă recitiți câteva rânduri mai sus, vă veți da singuri răspunsul.
Ca și organismul uman care în copilărie și adolescență produce și secretă în mod natural cantități mari din acest hormon, așa și puiul, mielul, iedul, vițelul produce în mod natural cantități mari, hormoni de creștere.
Când consumăm un pui fraged, abatorizat la 42 de zile, sau chiar la 30-32 de zile în cazul puilor grill, trebuie să ne gândim că acel pui este un copil sau un adolescent și că vom consuma o carne cu un conținut foarte ridicat de hormoni de creștere.
La fel și în cazul celorlalte animale. De aceea, este bine să punem pe masă pui crescuți într-un timp cât mai lung, de preferat ajunși la maturitate.
De aceea e bine să mâncăm o puicuță cu ouă-n ea sau în formare în loc de o tinerică de-o lună-două.
E bine să mâncăm oaie în loc de miel, capră în loc de ied și vacă în loc de vițel.
Este adevărat că pasărea ce e ținută în bătătură chiar și după ce a ajuns la o greutate optimă, generează costuri uriașe și automat ele trebuie să se regăsească în preț.
De multe ori mă ceartă câte-o mămică pentru că cer bani mulți pentru puii crescuți la Ferma lu'Tăticu, fără să-și pună vreodată o întrebare simplă – dacă un pui din supermarket mănâncă și produce cheltuieli într-o lună de viață cât să ajungă la un preț de 10 lei la raft, cât mănâncă și consumă un pui ajuns la maturitate după șapte luni de viață și care este prețul lui corect?
Dar pentru că noi ne respectăm clienții, vindem aceiași pui din care mâncăm și noi cu copiii noștri.
Pui maturi sau aproape ajunși la maturitate, găini cu un singur ciclu de ouare, încă fragede și bune de ciorbăță, pentru gurmanzi responsabili, cărora le pasă ce mănâncă.