HORMONUL DE CREȘTERE

Marele Bau-Bau al mămicilor ce încearcă să-și crească copiii cât mai sănătos, marea grijă a sportivilor ce trebuie să iasă bine la testele antidoping și marele dușman al tuturor gurmanzilor responsabili.
Vă voi spune un secret:
Nici o fermă din România nu-l folosește.
Somatotropina, așa cum este denumirea științifică, este interzisă în toată Europa.
Poate mă credeți nebun pentru că fac o astfel de afirmație!?
E deja o obișnuință a micilor fermieri ca să se laude în fața clienților cărora le pasă de sănătatea lor și a copiilor lor, că pasărea sau animalul lor nu a fost hrănit cu hormoni de creștere.
Chiar și unele ferme mari își fac din asta un titlu de mândrie, în fapt, o strategie de marketing ce crește vânzările și liniștește cumpărătorul.
Ce nu spune însă nici un crescător din România, este că hormonul de creștere ajunge în cantități uriașe pe masa consumatorului, chiar dacă păsărilor sau animalelor nu li s-a administrat nici măcar vreun gram din substanța interzisă, în scurta viață de la stadiul de embrion până pe masa consumatorului.
Dar să vă spun și cum.
Somatotropina sau hormonul de creștere este produs în mod natural de către orice organism vertebrat.
Noi oamenii, îl producem în glanda pituitară.
În corpul nostru, el este produs și se găsește în cantități foarte mari în timpul copilăriei și al adolescenței, când susține creșterea țesuturilor, depozitarea proteinelor și arderea grăsimilor.
Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul acestui hormon scade constant, rămânând prezent în organism în cantități foarte mici.
Organismul, odată ajuns la maturitate, nu mai are nevoie de acesta decât în proporții infime.
Orice surplus de hormoni de creștere duce la dereglări hormonale nedorite.
Așa ne trezim că avem copii supraponderali, dezvoltați exagerat pentru vârsta lor, maturizați înainte de vreme sau băieți cu sâni ori fetițe cu menstruație precoce.
Dar tot nu am răspuns la întrebare - cum ajung hormonii de creștere în puiul de pe masa noastră, fără ca puiul să fie hrănit cu ei?
Foarte simplu. Dacă recitiți câteva rânduri mai sus, vă veți da singuri răspunsul.
Ca și organismul uman care în copilărie și adolescență produce și secretă în mod natural cantități mari din acest hormon, așa și puiul, mielul, iedul, vițelul produce în mod natural cantități mari, hormoni de creștere.
Când consumăm un pui fraged, abatorizat la 42 de zile, sau chiar la 30-32 de zile în cazul puilor grill, trebuie să ne gândim că acel pui este un copil sau un adolescent și că vom consuma o carne cu un conținut foarte ridicat de hormoni de creștere.
La fel și în cazul celorlalte animale. De aceea, este bine să punem pe masă pui crescuți într-un timp cât mai lung, de preferat ajunși la maturitate.
De aceea e bine să mâncăm o puicuță cu ouă-n ea sau în formare în loc de o tinerică de-o lună-două.
E bine să mâncăm oaie în loc de miel, capră în loc de ied și vacă în loc de vițel.
Este adevărat că pasărea ce e ținută în bătătură chiar și după ce a ajuns la o greutate optimă, generează costuri uriașe și automat ele trebuie să se regăsească în preț.
De multe ori mă ceartă câte-o mămică pentru că cer bani mulți pentru puii crescuți la Ferma lu'Tăticu, fără să-și pună vreodată o întrebare simplă – dacă un pui din supermarket mănâncă și produce cheltuieli într-o lună de viață cât să ajungă la un preț de 10 lei la raft, cât mănâncă și consumă un pui ajuns la maturitate după șapte luni de viață și care este prețul lui corect?
Dar pentru că noi ne respectăm clienții, vindem aceiași pui din care mâncăm și noi cu copiii noștri.
Pui maturi sau aproape ajunși la maturitate, găini cu un singur ciclu de ouare, încă fragede și bune de ciorbăță, pentru gurmanzi responsabili, cărora le pasă ce mănâncă.