CURCANIADA

S-au supărat curcanii pe mine.
Cum de ce?
Pentru că-i neglijez, pentru că-i promovez tot pe alții și mai ales pe gălbejiții ăia de cucoși.
Păi ce? Gălbejiții se compară cu ei?
În primul rând că gălbejiții n-au mărgele.
Cică de nu scria Creangă despre unu de-al lor în povestea aia cu punguța cu doi bani, nici eu nu i-aș fi băgat în seamă.
Se pierdeau în anonimat.
Dar așa, din cauza lui Creangă ăla, toată lumea îi laudă pe cucoși, în defavoarea adevăratelor splendori.
Un păsăroi frumos, are mărgele și stăpânul se mândrește cu ele.
Apoi, are o coroană de pene, înfoiată și rotundă și se vede de la o poștă că nu-i ajunge gălbejitu nici la pinten când vorbim de arătoșenie.
Apoi, cică se compară câtă carne are un gălbejit de cucoș, pe lângă un rotofei de curcan?
Nuuu...
Dar nu frate, eu i-am făcut vedete pe gălbejiți, cu poze de fițe, cu rulade la cuptor și alte bunătăți închipuite, făcute chipurile pentru pofticioșii cu pretenții.
Ce mai, a ieșit război la noi în ogradă.
Și ca să-i mulțumesc și pe ei, am preparat o ruladă dintr-un curcan arătos nevoie mare, dezosat complet și împănat cu ceva afumătură din piept de curcan, l-am uns cu usturoi în ulei de măsline, i-am dat piper și cimbru și l-am legat fedeleș cu sfoară de cânepă, așa cum vedeți voi bine.
Acum, așteaptă cuminte şi mândru, vidat în baiț sărat de bere, în frigiderul cel mare de la Ferma lu’Tăticu, ca să vină pofticioșii cei de fițe, să-i facă dreptate și să-i detroneze în felul ăsta pe gălbejiții de cucoși.
Cine se bagă?