Mi-a plecat nevasta la o sindrofie cu gagici... of, cât de greu se lasă dusă de-acasă.
Până se îmbracă, până se dezbracă, iar se îmbracă și iar se dezbracă... unde-am rămas? Aaa... nu pleacă dezbrăcată, dar cam pierd eu șirul operațiunilor. Ba că plouă, ba n-ar mai merge, ba-i musai să meargă... într-un final, a plecat și-am putut răsufla ușurat.
Atâta agitație a fost azi până s-a așternut liniștea și pacea, că nici n-am băgat de seamă că mi-e foame. Da’ acum că am aflat, ia să vedem ce avem prin frigider.
Păi, ce s-avem? Numai chestii puse de ’mneaei pe raftul ăla din frigider cu resturi și chestii de-aruncat.
Niște ficăței mai zdobiți și fără față comercială, puși în lapte de vreo două săptămâni că face ea nu știu ce și nu știu când. Nu-i mai vrea, că-s de-aruncat.
Niște ouă de rață puțin ciocnite ce zac în frigider de vreo două săptămâni, așa că-s de-aruncat.
Două cepe verzi și un usturoi verde... mă rog, ca formă, că altfel cam ofilite și ați ghicit, de-aruncat.
Printre astea mai erau și niște fasole păstăi, ce păreau mai fragede, dar pentru că erau pe raftul de-aruncat, hai să vedem ce-i cu ele.
Ia să vedem ce mai găsim... o banană puțin înnegrită, deci de-aruncat.
Într-un castronel micuț o mâncare de dovlecei de la masa ... chiar așa, de la care masă o fi rămas?
Ce să fac oare cu astea?
Pe aragaz un wok cu ulei folosit și evident de aruncat, că nu-i sănătos să-l folosești de două ori.
Păi hai să inventăm.
Taie ceapa și usturoiul verde rondele subțiri. Taie și păstăile la fel, dar puse separat că-s altceva. Taie și banana feliuțe, taie și ficățeii după ce-i speli de lapte.
În wok am lăsat doar puțin ulei, restul nu m-a lăsat inima să-l arunc, că era limpede și frumos colorat, așa că l-am lăsat într-un castron ca să-l arunce doamna.
În uleiul încins am pus ceapa și usturoiul să sfârâie.
Într-o tigaie mică ce avea și aia niște ulei de aruncat am pus un strop de bere și am aruncat păstăile de fasole tăiate mărunt, să se moaie puțin înnăbușit. Acum deja lucrez la două tigăi. Sunt meseriaș, când nu-i nevasta acasă.
N-am stat prea mult să o lălăi și peste ceapă și usturoi am aruncat ficățeii mărunțiți. Deja wok-ul bolborosește. Dincolo, sub capacul tigăii, fasolea e rumenită așa că hai să bag ingredientul secret deasupra: banana. Amestecă, sfârâie, aburește... și voia să le arunce...
Acum, că în tigaia cu fasolea bănănită deja e o culoare rumenă, ia să le-amestec eu pe toate în wok, în timp ce le rostogolesc cu linguroiu.
Aruncă bre și restul ăla de dovlecei, că-s gătiți gata.
Ce mai trebuie?
Aaa...era să uit de ouă. Bagă laolaltă și alea patru ouă de rață compromise și amestecă tot maglavaisu’ fără prea mult sârg, așa mai în lehamite, după care pune un capac și mai lasă un minut la foc mare. De fapt, eu totul fac la foc mare, că zice nevastă-mea că-s un bărbat fierbinte.
Nu că mă laud, dar mi-a ieșit excelentă invenția, sau mi-a fost mie foame.
Bou mai sunt.
Am uitat să fac poze cu diversele faze, așa că trebuie să vă mulțumiți doar cu rezultatul din farfurie și cu ce vă zâc eu.
Ingredientele, erau ele de aruncat, dar mai mult ca sigur nu erau de lepădat.
Distracție plăcută, nevastă!
Sper să-ți dea ăia ceva de mâncare, să nu te bazezi pe mine, că nu mai e nimic de-aruncat prin casă.
