CURTEA RAȚELOR

Azi am făcut spionaj în curtea rațelor.
Doamnele fac ouă în cuibare tot de ele „construite”, iar când apreciază că au adunat destule, se pun pe treabă. Adică nu mai fac nicio treabă, ci doar se pregătesc să fie mame.
Am numărat vreo zece cuiburi, dintre care jumătate sunt deja pe modul încălzire.
Domnii le păzesc pe doamne și le curtează pe domnișoare.
Asta e lumea rațelor.

Azi am fost băiatul cu livrările

Azi, după ce toată ziulica am stat cu mâna la păsărică, în sensul că am jumulit, am spălat, am tranșat și ambalat păsări de curte bine crescute, spre seară, nevastă-mea m-a luat de nou și mi-a dat o nouă oportunitate care să-mi aducă înapoi puterile sleite de atâta muncă.
- Hai bărbate să mă ajuți la livrări, să vezi și tu ce fac eu fără de tine, și să-ți clătești și ochii cu luminile orașului.
Bineînțeles că n-am mirosit capcana și i-am dat curs invitației, mi-am luat haine de oraș, am încărcat Luluța cu păsărici și hai la drum.
De cum am urcat în mașină, nevastă-mea m-a obligat să-mi pun mănuși din latex.
- Hai, că dă Coronavirusu’ în populație și nu strică să porți mănuși măcar, dacă mască nu ai de unde.
M-am conformat, că doar eu sunt țăran iar ea e jurist, așa că nu te pui, că sigur știe mai bine.
Nu ajung bine la oraș, că oprește la benzinărie.
- Hai să băgăm motorină, că am făcut mulți kilometri săptămâna asta și sunt pe vapori.
Bineînțeles, că atunci când ai onoarea locului din dreapta, ai și onoarea să fii găzar la pompă, așa că mi-am folosit mâinile cu mănuși chirurgicale să bag motorină în rezervor.
Băgând eu așa lichid la găurică, îmi trece prin minte o idee... oare câți coronaviruși au alimentat până acum de la pompa asta?
Dar las’că am mănuși.
Da, dar ca să deschid capacul de la rezervor, mi-o trebuit cheia. Ca să îl închid, tot cheia de la mașină îmi trebuie. Deci, coronavirusu’ din Lombardia e acum pe cheia nevesti-mii.
- Tu nevastă, stai să-ți șterg cheia cu șervețel dezinfectant, ca să nu o infectezi pe Luluța, că-i plin de coronaviruși pe pompa asta de benzină.
- Bă, ejti nebun? Sper că n-ai pus benzină că ai omorât-o pe Luluța.
- Stai cuminte, că am pus motorină bună, de 98.
S-a prins că fac mișto de ea, așa că a șters cu sârg cheia, volanul și m-a pus să-mi schimb mănușile colcăind de coronaviruși.
Ajungem la primul client și dau un telefon. Eu cu gândul mârșav să evit să intru în blocul plin de coronaviruși tocmai veniți de la muncă din Italia.
- Săru-mâna doamnă X, sunt Tăticu. Ați putea să coborâți să preluați frumusețe de păsărici?
Ei, aș...
- Nu pot tăticule, că tocmai încălzesc lăpticul lui Prâslea cel Voinic și știi cum e.
Așa că-mi iau sarsanaua cu păsărici și hai să duc fimeii comanda, că n-o să-l las pe Prâslea cu lapticul rece.
La intrare, interfonul. Eu cu mănuși.
Apăs pe butoanele ce dau numărul apartamentului.
Oare ăla cu Coronavirus stă la un apartament care are una dintre astea două cifre?
Intru-n lift.
Sper că nu stă la etajul trei, nenea cu coronavirusu’.
Grea e viața de băiat de livrări și foarte periculoasă.
Ajung la ușă.
Mai bine nu sun, ci ciocănesc. Nu aici pe mijlocul ușii, ci mai printr-un colț, ca să nu nimeresc coronavirusul lăsat de vecinul de la cinci, ce-a cerut o lingură de cafea mai devreme, că tocmai a ajuns de la Milano și n-are de nici unele.
Clienta îmi deschide și se uită ciudat la mănușile mele.
- Săru-mâna, am venit cu păsăricile. Sunt proaspete și roz, tocmai bune de pus pe masă.
Clienta îmi întinde banii.
Oare să-i iau, să nu-i iau... dacă-s de la vecinul de la cinci, care și-a plătit datoria făcută când a plecat la muncă în Italia?
Hai că-i iau, că n-am încotro.
Și-i bag cu mănuși în buzunarul de la pantalon, fără să-i număr.
Trebuie să-mi bag nădragii la spălat, imediat ce ajung acasă.
Ca să nu mai risc cu butoanele liftului, cobor pe scări, având grijă să nu pun mâna pe balustradă.
Deschid ușa la bloc cu piciorul și îi fac semn nevestei să-mi deschidă portiera mașinii.
De data asta, nu mă pune să-mi schimb mănușile, dar consum vreo două șervețele antibacteriene ca să omor coronavirușii de pe ele.
Povestea asta se întâmplă de câteva ori, până ducem toate păsăricile la toate clientele din seara asta.
- Hai bărbate să intrăm în Kaufland să luăm niște portocale pentru blondele de-acasă, că ieri s-au bătut pe ele și nu mai sunt.
- Dar nu-i periculos să intrăm în magazine aglomerate, mamă?
- Dacă-i aglomerat, nu intrăm.
Și nu era aglomerat.
E adevărat că nici portocale nu mai erau.
Am găsit o mandarină.
Una singură.
Acum, blondele se ceartă cum să-mpartă o mandarină.
Trecem noi și peste asta.
Noi suntem mai puternici decât Coronavirusu’.

Rățușca bătrână

Înainte de Crăciun, am avut multe comenzi de rațe.
Știți ce greu se jumulește o rață? Mai ușor mă ocup de cinci pui, decât de-o rață. Dacă o nimerești și mai bătrână, ai pus-o.
Cum vă ziceam, înainte de Crăciun, avalanșă de comenzi de rațe, fapt ce mi-a făcut viața amară vreo două zile.
Am avut grijă să le-aleg pe alea tinere, din vară, nu numai ca să-mi fac eu viața ușoară, dar mai ales ca să nu am reclamații de la gospodinele beneficiare.
Nu știu cum, dar printre tinerele s-a nimerit și o indiană ce-o țineam mai de frumusețe de câțiva ani. Nu mi-am dat seama de asta decât când m-am apucat de jumulit la ea, că-i băbăciune și greu de jumulit.
Na, acum dacă s-a nimerit, mi-am blestemat zilele și am jumulit-o și pe 'mneaei, că doar n-o să-i stric eu rostul după ce și-a făcut datoria ani în șir la mine-n ogradă.
- Nevastă, asta-i rață bătrână, așa că n-o dai la clienți ci ne rupem noi dinții în carnea ei.
A stâmbat nevasta din nas, a dat ochii peste cap, m-a muștruluit că numa' și numa' eu pot face d'astea, adicătelea să-i dau ei de lucru să gătească toate porcăriile cu pene, că uite-o și ce prost e jumulită, că încă mai are tulee, că uite-o cum am belit-o pe spate și tot felul de alte nemulțumiri, așa că tare m-am bucurat când am scăpat viu.
- Uite mamă, ți-o pun eu într-un baiț și o videz așa, că poate s-o muia carnea pe tine...ăăă...pe ea pân'la Crăciun.
Asta a mai îmbunat-o, că știe ea că asta cu baițul funcționează mai mereu, așa că i-am pus rața într-o pungă de vidat, i-am turnat baițul făcut cu de-ale mele și ceva vin roșu, am vidat punga și am pus-o la frigider.
Nevastă-mea, a avut o tentativă să o gătească în Ajun de Crăciun, a ținut-o vreo câteva ore sub vid, adică un fel de sous vide, dar mai de la țară, după care mi-a dat verdictul ce m-a lovit direct în moalele capului...
- E tare, fi-ți-ar rața de râs să-ți fie, că nu puteai să-mi tai și mie una bună. Nuuu... că p'alea tinerele le păstrezi pentru tine.
Mă rog... aici nu cred că se referea neapărat la rațe.
Mă gândeam că o s-o dea direct la câini, dar a zis că mai încearcă să-i facă ceva pentru masa de Revelion.
Și cum deja era prea multă mâncare pentru un Crăciun în familie, rața mea a ajuns în congelator.
Dar și Revelionul a trecut, am mâncat tot felul de alte porcării, mare parte de la Tixi Măcelaru' de la noi din sat, iar de rața mea nu s-a atins nimeni.
Până ieri.
Ieri dimineață, nevastă-mea a scos rața din congelator, a descântat-o așa întreagă și tare cum era ea, i-a pus tot felul de ierburi vrăjitorești... nu știu să vă spun cam ce, că n-a vrut să-mi zică și a pus-o la cuptor într-o oală de lut cu capac.
Știu doar că mai spre seară m-a chemat să-i tai rața tocmai ieșită din cuptor.
Cum știam că-i tare, eu eram pregătit cu un satâr și mă-ntrebam dacă nu-i cazul să aduc circularul din atelier.
Ei aș... io cred că a schimbat rața, că asta de-am tranșat-o eu era fragedă ca o domnișoară și suculentă ca o portocală.
Despre gust nu mai vorbim, că acum mi-e clar ca lumina zilei că rățușca bătrână, are carnea cea mai bună.
Înainte să devorez ce mi-a pus nevastă-mea în farfurie, i-am făcut o poză ca să nu ziceți că vă mint.