Rățușca bătrână

Înainte de Crăciun, am avut multe comenzi de rațe.
Știți ce greu se jumulește o rață? Mai ușor mă ocup de cinci pui, decât de-o rață. Dacă o nimerești și mai bătrână, ai pus-o.
Cum vă ziceam, înainte de Crăciun, avalanșă de comenzi de rațe, fapt ce mi-a făcut viața amară vreo două zile.
Am avut grijă să le-aleg pe alea tinere, din vară, nu numai ca să-mi fac eu viața ușoară, dar mai ales ca să nu am reclamații de la gospodinele beneficiare.
Nu știu cum, dar printre tinerele s-a nimerit și o indiană ce-o țineam mai de frumusețe de câțiva ani. Nu mi-am dat seama de asta decât când m-am apucat de jumulit la ea, că-i băbăciune și greu de jumulit.
Na, acum dacă s-a nimerit, mi-am blestemat zilele și am jumulit-o și pe 'mneaei, că doar n-o să-i stric eu rostul după ce și-a făcut datoria ani în șir la mine-n ogradă.
- Nevastă, asta-i rață bătrână, așa că n-o dai la clienți ci ne rupem noi dinții în carnea ei.
A stâmbat nevasta din nas, a dat ochii peste cap, m-a muștruluit că numa' și numa' eu pot face d'astea, adicătelea să-i dau ei de lucru să gătească toate porcăriile cu pene, că uite-o și ce prost e jumulită, că încă mai are tulee, că uite-o cum am belit-o pe spate și tot felul de alte nemulțumiri, așa că tare m-am bucurat când am scăpat viu.
- Uite mamă, ți-o pun eu într-un baiț și o videz așa, că poate s-o muia carnea pe tine...ăăă...pe ea pân'la Crăciun.
Asta a mai îmbunat-o, că știe ea că asta cu baițul funcționează mai mereu, așa că i-am pus rața într-o pungă de vidat, i-am turnat baițul făcut cu de-ale mele și ceva vin roșu, am vidat punga și am pus-o la frigider.
Nevastă-mea, a avut o tentativă să o gătească în Ajun de Crăciun, a ținut-o vreo câteva ore sub vid, adică un fel de sous vide, dar mai de la țară, după care mi-a dat verdictul ce m-a lovit direct în moalele capului...
- E tare, fi-ți-ar rața de râs să-ți fie, că nu puteai să-mi tai și mie una bună. Nuuu... că p'alea tinerele le păstrezi pentru tine.
Mă rog... aici nu cred că se referea neapărat la rațe.
Mă gândeam că o s-o dea direct la câini, dar a zis că mai încearcă să-i facă ceva pentru masa de Revelion.
Și cum deja era prea multă mâncare pentru un Crăciun în familie, rața mea a ajuns în congelator.
Dar și Revelionul a trecut, am mâncat tot felul de alte porcării, mare parte de la Tixi Măcelaru' de la noi din sat, iar de rața mea nu s-a atins nimeni.
Până ieri.
Ieri dimineață, nevastă-mea a scos rața din congelator, a descântat-o așa întreagă și tare cum era ea, i-a pus tot felul de ierburi vrăjitorești... nu știu să vă spun cam ce, că n-a vrut să-mi zică și a pus-o la cuptor într-o oală de lut cu capac.
Știu doar că mai spre seară m-a chemat să-i tai rața tocmai ieșită din cuptor.
Cum știam că-i tare, eu eram pregătit cu un satâr și mă-ntrebam dacă nu-i cazul să aduc circularul din atelier.
Ei aș... io cred că a schimbat rața, că asta de-am tranșat-o eu era fragedă ca o domnișoară și suculentă ca o portocală.
Despre gust nu mai vorbim, că acum mi-e clar ca lumina zilei că rățușca bătrână, are carnea cea mai bună.
Înainte să devorez ce mi-a pus nevastă-mea în farfurie, i-am făcut o poză ca să nu ziceți că vă mint.