Despre abdicări și falimente

Ce nu v-am povestit până acum, este cum și când am început să creștem păsări. 
V-am spus eu câte ceva despre asta, cum că totul a pornit de la Maria, fata ce-a mare, care s-a apucat să vândă câteva găini bătrâne și a dat numele fermei, dar ce nu v-am spus niciodată este că asta s-a întâmplat după ce am trecut printr-un faliment răsunător care ne-a încercat la acea vreme. Fetele noastre știu doar din poveștile noastre despre asta, pentru că erau prea mici atunci ca să le afecteze.
Azi dimineață, uitându-mă la știri în timp ce Maria și Ioana luau micul dejun ca să plece la școală, apare din nou povestea regelui Mihai, Dumnezeu să-l primească la el, care după abdicare, în exil fiind, a crescut găini și a vândut ouă ca să supraviețuiască el și familia lui.
Mă gândesc că-i un bun prilej să le zic fetelor ceva care să le placă, așa că...
- Fetelor, ați văzut că și regele a crescut găini?
Maria, care e mai mare și uneori mă dă pe spate cu răspunsuri neașteptate, spune...
- A dat și regele faliment?
Apoi continuă...
- Tati, toți cei care dau faliment se apucă de crescut găini?
Ce să-i zic?
- Nu toți, dragele mele. Numai cei puternici.
La care, mezina mă gratulează...
- Tati, tu ești regele nostru.

Ai voie să cazi în viață, dar ai și obligația să te scuturi și să mergi mai departe, pentru tine și pentru toți ai tăi, că ești rege și ai tăi înseamnă un întreg popor sau că ești doar un tătic și trebuie să ai grijă de familia ta.
Poți avea neșansa să abdici, dar nu ai voie să abdici de la conștiință și să-ți falimentezi speranța în viitor.

Un weekend frumos vă doresc.