M-a pus aseară naiba să-i spun nevesti-mii că azi o să scriu o poveste despre o curcă faină, că poate mai mărităm vreuna cu vreun gurmand responsabil.
Ei, aș...atât mi-a fost.
Numa’ ce-am văzut-o cum se-nfoaie ca un curcan și-mi trântește supărată:
- Băi țăranule, tu ai uitat ce zi e mâine?
Eu deja mă făcusem mic și mă gândeam dacă m-aș putea înțelege cu șoarecul ăla ce se ascunde prin diverse cotloane, dacă nu vrea să-mpartă cu mine vreo gaură sigură.
Și-a continuat pe același ton supărat:
- Mâine e ziua femeii și n-ai voie să scrii nimic despre păsările tale, că nu mai ai viață bună cu mine. Ai uitat cine-ți sunt clienții cei mai mulți și cei mai stabili? Ai uitat că fără ele, mămicile și bunicile din lista ta de clienți, te-ai uita lung pe stradă până vinzi o găină? Mâine n-ai voie să scrii decât mulțumiri și urări pentru femeile ce-ți calcă pragul fermei sau al paginii de Facebook în tot anul.
Am reușit și eu să bângui mai mult în șoaptă, un...
- Ai dreptate, mamă.
Așa că, rușinat de așa rătăcire în care era să mă afund, scriind despre orice altceva, azi, din suflet vă urez vouă, femeilor din viața mea sau care doar îmi citiți trăsnăile de țăran cu tastatură, să aveți viață lungă și frumoasă, să aveți soți iubitori și puternici, să aveți fii și fiice cu care să vă mândriți, să aveți mese îmbelșugate cu bunătăți de soi, să vă bucurați de bunăstare și respect.
Vă mulțumesc vouă, mămicilor și bunicilor pentru că existați și pentru că din aprecierile voastre îmi pot lua seva ce-mi dă puterea de a merge mai departe.
Îți mulțumesc ție, mamă, pentru grijile pe care ți le faci mereu pentru fiul tău, care pentru tine e tot un copil, chiar dacă a trecut de jumatea unui secol de viață.
Vă mulțumesc și vouă, fiicele mele, că sunteți niște copii buni și pentru că-mi arătați zi de zi că viitorul va fi mai bun decât prezentul pe care-l trăiesc și infinit mai bun decât trecutul pe care l-am trăit.
Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, soției mele, Mămica de la Ferma lu’Tăticu, pentru faptul că zi și noapte ești neobosită alături de mine în ducerea la capăt a marelui proiect al vieții noastre – familia noastră.
Ei, aș...atât mi-a fost.
Numa’ ce-am văzut-o cum se-nfoaie ca un curcan și-mi trântește supărată:
- Băi țăranule, tu ai uitat ce zi e mâine?
Eu deja mă făcusem mic și mă gândeam dacă m-aș putea înțelege cu șoarecul ăla ce se ascunde prin diverse cotloane, dacă nu vrea să-mpartă cu mine vreo gaură sigură.
Și-a continuat pe același ton supărat:
- Mâine e ziua femeii și n-ai voie să scrii nimic despre păsările tale, că nu mai ai viață bună cu mine. Ai uitat cine-ți sunt clienții cei mai mulți și cei mai stabili? Ai uitat că fără ele, mămicile și bunicile din lista ta de clienți, te-ai uita lung pe stradă până vinzi o găină? Mâine n-ai voie să scrii decât mulțumiri și urări pentru femeile ce-ți calcă pragul fermei sau al paginii de Facebook în tot anul.
Am reușit și eu să bângui mai mult în șoaptă, un...
- Ai dreptate, mamă.
Așa că, rușinat de așa rătăcire în care era să mă afund, scriind despre orice altceva, azi, din suflet vă urez vouă, femeilor din viața mea sau care doar îmi citiți trăsnăile de țăran cu tastatură, să aveți viață lungă și frumoasă, să aveți soți iubitori și puternici, să aveți fii și fiice cu care să vă mândriți, să aveți mese îmbelșugate cu bunătăți de soi, să vă bucurați de bunăstare și respect.
Vă mulțumesc vouă, mămicilor și bunicilor pentru că existați și pentru că din aprecierile voastre îmi pot lua seva ce-mi dă puterea de a merge mai departe.
Îți mulțumesc ție, mamă, pentru grijile pe care ți le faci mereu pentru fiul tău, care pentru tine e tot un copil, chiar dacă a trecut de jumatea unui secol de viață.
Vă mulțumesc și vouă, fiicele mele, că sunteți niște copii buni și pentru că-mi arătați zi de zi că viitorul va fi mai bun decât prezentul pe care-l trăiesc și infinit mai bun decât trecutul pe care l-am trăit.
Nu în ultimul rând, îți mulțumesc ție, soției mele, Mămica de la Ferma lu’Tăticu, pentru faptul că zi și noapte ești neobosită alături de mine în ducerea la capăt a marelui proiect al vieții noastre – familia noastră.
Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu