RAȚ'AI PE VARZĂ

 Înainte de Crăciun, am avut multe comenzi de rațe.

Știți ce greu se jumulește o rață? Mai ușor mă ocup de cinci pui, decât de-o rață. Dacă o nimerești și mai bătrână, ai pus-o.

Cum vă ziceam, înainte de Crăciun, avalanșă de comenzi de rațe, fapt ce mi-a făcut viața amară vreo două zile.

Am avut grijă să le-aleg pe alea tinere, din vară, nu numai ca să-mi fac eu viața ușoară, dar mai ales ca să nu am reclamații de la gospodinele beneficiare.

Nu știu cum, dar printre tinerele s-a nimerit și o indiană ce-o țineam mai de frumusețe de câțiva ani. Nu mi-am dat seama de asta decât când m-am apucat de jumulit la ea, că-i băbăciune și greu de jumulit.

Na, acum dacă s-a nimerit, mi-am blestemat zilele și am jumulit-o și pe 'mneaei, că doar n-o să-i stric eu rostul după ce și-a făcut datoria ani în șir la mine-n ogradă.

- Nevastă, asta-i rață bătrână, așa că n-o dai la clienți ci ne rupem noi dinții în carnea ei.

A stâmbat nevasta din nas, a dat ochii peste cap, m-a muștruluit că numa' și numa' eu pot face d'astea, adicătelea să-i dau ei de lucru să gătească toate porcăriile cu pene, că uite-o și ce prost e jumulită, că încă mai are tulee, că uite-o cum am belit-o pe spate și tot felul de alte nemulțumiri, așa că tare m-am bucurat când am scăpat viu.

- Uite mamă, ți-o pun eu într-un baiț și o videz așa, că poate s-o muia carnea pe tine...ăăă...pe ea pân'la Crăciun.

Asta a mai îmbunat-o, că știe ea că asta cu baițul funcționează mai mereu, așa că i-am pus rața într-o pungă de vidat, i-am turnat baițul făcut cu de-ale mele și ceva vin roșu, am vidat punga și am pus-o la frigider.

Nevastă-mea, a avut o tentativă să o gătească în Ajun de Crăciun, a ținut-o vreo câteva ore sub vid, adică un fel de sous vide, dar mai de la țară, după care mi-a dat verdictul ce m-a lovit direct în moalele capului...

- E tare, fi-ți-ar rața de râs să-ți fie, că nu puteai să-mi tai și mie una bună. Nuuu... că p'alea tinerele le păstrezi pentru tine.

Mă rog... aici nu cred că se referea neapărat la rațe.

Mă gândeam că o s-o dea direct la câini, dar a zis că mai încearcă să-i facă ceva pentru masa de Revelion.

Și cum deja era prea multă mâncare pentru un Crăciun în familie, rața mea a ajuns în congelator.

Dar și Revelionul a trecut, am mâncat tot felul de alte porcării, mare parte de la Tixi Măcelaru' de la noi din sat, iar de rața mea nu s-a atins nimeni.

Până ieri.

Ieri dimineață, nevastă-mea a scos rața din congelator, a descântat-o așa întreagă și tare cum era ea, i-a pus tot felul de ierburi vrăjitorești... nu știu să vă spun cam ce, că n-a vrut să-mi zică și a pus-o la cuptor într-o oală de lut cu capac.

Știu doar că mai spre seară m-a chemat să-i tai rața tocmai ieșită din cuptor.

Cum știam că-i tare, eu eram pregătit cu un satâr și mă-ntrebam dacă nu-i cazul să aduc circularul din atelier.

Ei aș... io cred că a schimbat rața, că asta de-am tranșat-o eu era fragedă ca o domnișoară și suculentă ca o portocală.

Despre gust nu mai vorbim, că acum mi-e clar ca lumina zilei că rățușca are carnea cea mai bună, mai ales așa cum a pregătit-o nevastă-mea, pe un pat de varză creață, să-ți lingi deștele și-alta nu.

Înainte să devorez ce mi-a pus nevastă-mea în farfurie, i-am făcut o poză ca să nu ziceți că vă mint.

PS - De mâine puteți avea pe fiecare masă o rață tânără, ieșită din ou și crescută vara trecută în curtea rațelor, fără ajutor de specialitate. Și ouă de rață, mari și gustoase, numai pentru cunoscători.

Comenzile se primesc aici m.me/FermaLuTaticu