CURCANIADA

S-au supărat curcanii pe mine.
Cum de ce?
Pentru că-i neglijez, pentru că-i promovez tot pe alții și mai ales pe gălbejiții ăia de cucoși.
Păi ce? Gălbejiții se compară cu ei?
În primul rând că gălbejiții n-au mărgele.
Cică de nu scria Creangă despre unu de-al lor în povestea aia cu punguța cu doi bani, nici eu nu i-aș fi băgat în seamă.
Se pierdeau în anonimat.
Dar așa, din cauza lui Creangă ăla, toată lumea îi laudă pe cucoși, în defavoarea adevăratelor splendori.
Un păsăroi frumos, are mărgele și stăpânul se mândrește cu ele.
Apoi, are o coroană de pene, înfoiată și rotundă și se vede de la o poștă că nu-i ajunge gălbejitu nici la pinten când vorbim de arătoșenie.
Apoi, cică se compară câtă carne are un gălbejit de cucoș, pe lângă un rotofei de curcan?
Nuuu...
Dar nu frate, eu i-am făcut vedete pe gălbejiți, cu poze de fițe, cu rulade la cuptor și alte bunătăți închipuite, făcute chipurile pentru pofticioșii cu pretenții.
Ce mai, a ieșit război la noi în ogradă.
Și ca să-i mulțumesc și pe ei, am preparat o ruladă dintr-un curcan arătos nevoie mare, dezosat complet și împănat cu ceva afumătură din piept de curcan, l-am uns cu usturoi în ulei de măsline, i-am dat piper și cimbru și l-am legat fedeleș cu sfoară de cânepă, așa cum vedeți voi bine.
Acum, așteaptă cuminte şi mândru, vidat în baiț sărat de bere, în frigiderul cel mare de la Ferma lu’Tăticu, ca să vină pofticioșii cei de fițe, să-i facă dreptate și să-i detroneze în felul ăsta pe gălbejiții de cucoși.
Cine se bagă?

La Ferma lu'Tăticu

De ce-mi place la Ferma lu'Tăticu?
Pentru că aici, nu te poti plictisi. Pentru că mereu e câte-o vietate ce te scoate din monotonie.
Te uiți la ele și vezi o întreagă societate, cu ierarhii și drepturi câștigate.
La Ferma lu'Tăticu găsești copaci cu flori, sau cu fructe, dar mai ales cu păsări ce au în administrare câte-o creangă.
La Ferma lu'Tăticu suntem fericiți, pentru că ne iubim și iubim vietățile ce ne cresc în ogradă, pentru că și noi creștem împreună cu ele.
Ele, sunt păsările noastre bine crescute pentru gurmanzi responsabili.
Vă invităm să le cunoașteți.
Și vă garantăm că-s delicioase.

MATRIMONIALE

MATRIMONIALE

Curcă tânără, 7.5 kg, constituție robustă, piele galben aurie, fată sănătoasă de la țară și bine mâncată, caut gurmand responsabil cu stare materială bună, posesor de cuptor și iubitor de plăceri culinare.
Doritorii mă pot peți de la mămica, la telefon 0729555558.
Ia-mă, te aștept să mă ai.

Cum am devenit țăran

Cum am devenit țăran?

Tocmai ne mutasem la țară într-o casă cu grădină mare.
Nevastă-mea îmi spune într-o zi:
- Hai bărbate să ne luăm și noi niște găini, că loc e berechet, grâne luăm de la vecinul, timp avem după-masa, să le dăm și noi un ou sănătos la copiii ăștia.
Știți, avem două fete cucuiete, frumoase și deștepte, amândouă blonde ca mă’sa.
Așa am ajuns cu nevasta în târg la Tărlungeni, de unde am cumpărat primele noastre cinci găini ouătoare.
Ne-a asigurat geambașu’ ce ni le-a vândut că-s cele mai grozave găini tinere și ne vor umple de ouă în următorii ani.
Convingerea a durat până am ajuns acasă cu ele și le-a văzut vecinu’ Petrică, fermier cu experiență și curtea plină de animale.
Nu se mai putea opri din râs...
Tinerelele noastre erau doar niște biete găini casate dintr-o fermă de producție intensivă, vlăguite de exploatare.
Asta ne-a întărâtat și după vreo lună ne-am dus iar în târg să cumpărăm puicuțe tinere, nu băbăciuni.
De data asta ne-am dus glonț la o tăntiță ce vindea orătănii, care ne-a prezentat un lot de puicuțe tinere, dar care vor începe să ouă într-o lună.
Ne-am făcut noi socoteala că o lună nu-i prea mult și de data asta am luat șapte puicuțe și un cocoș, ca să aibă cine să le țină de urât moțatelor.
Dar se vede treaba că a uitat tăntița să ne spună și-n care lună vor începe ouatul.
Așa că ne-am dus acasă cu ele, am notat în calendar data și când s-a-mplinit luna, i-am anunțat pe toți ai casei că azi trebuie să tăiem gâtul băbăciunilor.
Cum de ce?
Trebuia să rezolvăm o problemă de supraproducție care de-a doua zi urma să se întâmple.
Ce-am fi făcut cu atâtea ouă?
Maria, fiica mai mare, miloasă ea dar și pusă pe afaceri, îmi zice:
- Tată, dar decât să le tăiem, nu mai bine le vindem?
- Cui să le vindem Maria?
- Păi punem un afiș pe poartă și nu se poate să nu găsim clienți.
Zis și făcut.
Cum să nu te bucuri când fiica ta are o asemenea inițiativă?
A luat Maria noastră o coală mare de hârtie pe care a scris cu litere de-o șchioapă:
VÂND GĂINI MARI.
Și-a scos la poartă o măsuță, un scăunel, o carafă cu suc și un pahar, a lipit afișul pe poartă și s-a pus pe așteptat clienți.
După două-trei ore de așteptat cu răbdare, soarele era deja dogoritor, dar Maria noastră nu a abandonat.
Și-a luat o umbrelă și a mai stat o oră.
Nu vă pot descrie dezamăgirea de pe fața ei, când și-a dat seama că nimeni nu era interesat de găinile ei grase.
Mi s-a făcut o milă de biata copilă, așa că m-am furișat la vecina, pe care am rugat-o să vină să-i cumpere o găină. I-am dat și 50 de lei ca să-i plătească Mariei.
Când a văzut-o Maria pe vecina că e interesată de găina ei, a înflorit.
Ce era ea roșie de la soare, s-a făcut precum bujorul.
A vândut repede găina cu 50 de lei, după care a mai apărut “din întâmplare” un prieten ce-a mai cumpărat vreo două la reducere, cu 40 de lei bucata.
Yupiiii...viața e frumoasă când faci bani după o zi de așteptare.
Așa că bietele găini ce până atunci își făcuseră datoria conștiincioase și ouaseră zilnic 4-5 ouă, au ajuns în ziua aia în oala de opărit penele și Maria a ajutat cu sârg la jumulit, că doar era afacerea ei.
Și uite-așa am rezolvat problema supraproducției de ouă.
Sau, așa am crezut noi că am rezolvat-o, pentru că din ziua aia am mai așteptat înca vreo două luni până am văzut primul ou de la tinerele ouătoare.
Deci, nu prea s-au potrivit socotelile nici cu al doilea lot, însă microbul găinăritului intrase deja în noi și am început să studiem tot ce trebuia știut despre păsari și creșterea lor sănătoasă.
Incet, încet, am crescut numărul de păsări cu pui de găină, de bibilică, de curcă și bobocei de rață sau de gâscă.
Mai o plimbare de duminică la târg cu Maria pe motiv că ne trebuie cereale și iată cum mai ajung acasă câteva vietăți pufoase, spre disperarea nevestei care mereu ne certa că am umplut curtea de păsări, deși eu cred că-i plăcea.
Nici nu mi-am dat seama când am depășit pragul de 500 de pasari de curte.
Asta am văzut-o doar când mi-am dat seama că trebuie să cumpăr cerealele cu tona și nu cu sacul.
Atunci am știut că avem o fermă, iar Maria i-a dat și un nume – FERMA LU’TĂTICU.
A desenat numele pe o hârtie mare și a venit la tati la birou, unde a făcut copii pe care le-a lipit pe strada unde tati are biroul, în Brașov.
Am recuperat un astfel de afiș de pe un zid, udat de ploaie, pe care l-am transformat în sigla ovală cu care deja v-ați obișnuit.

BUNICA

BUNICA

Bunica mă îndemna mereu să mănânc bine și să alerg, ca să fiu roșu în obraz ca o pătlăgică și nu galben ca un pui.

Eu nu prea înțelegeam atunci de ce spune ca puii sunt galbeni, pentru că ăia cumpărați de mama de la alimentara erau albi vineții.

Apoi mi-a arătat bunica într-o vară cum stă treaba cu puii galbeni.

Și da, vă pot confirma că puii noștri sunt galbeni de sănătoși.

CLOCITOAREA PIRELLI

De mult timp, caut clocitoarea ideală pentru Ferma mea.
Am încercat tot felul de variante, clocitori mai mari sau mai mici, rotunde sau dreptunghiulare, cu sau fără automatizări.
Nici una nu a fost pe măsura pretențiilor mele.
Ba, poți să pui ouă de găină, însă nu încap și cele de curcă, ca să nu mai vorbim de ouăle de gâscă.
Ba, dacă reușești să pui ouăle, nu prea te descurci cu apa ce trebuie pusă în clocitoare exact atâta câtă e nevoie ca să iți dea exact umiditatea de care au nevoie prețioasele ouă.
Ba, luat cu treaba mai uiți să întorci ouăle.
Ba, când ți-e lumea mai dragă se întrerupe curentul pe strada ta și să vezi dramă cu zeci de victime.
Dacă au trecut zilele de clocire, apare problema eclozarii, unde vezi de poți potrivi clocitoarea să dea alta temperatură decat aia din timpul clocirii.
Ca să nu mai spun că dupa ce au ieșit puii, de obicei mult mai puțini decât te-ai așteptat, urmează corvoada transformării tale în bonă pentru pui.
Dar acum am scăpat de toate grijile.
Am descoperit ce-a mai performantă clocitoare de pe piață - clocitoarea Pirelli.
E o adevărată minune a tehnicii într-ale clocitului complet automatizat.
Își reglează singură temperatura, are reglaj automat de umiditate, întoarce singură ouăle, încap în ea atât ouă de găină cât și ouă uriașe de gâscă, nu este dependentă de căderile de tensiune de pe rețea, face și serviciul de bonă post eclozare...o adevărată minune a tehnicii.
O alimentezi doar cu apă și își produce căldura necesară prin arderea de boabe de porumb.
E adevarat că montajul este puțin mai complicat decât la o clocitoare obișnuită, însă după montaj nu mai ai griji decât atunci când trebuie să adaugi hrană pentru puii ce vor ieși din ouă.
Pentru a vă fi mai usor să o puneți în funcțiune, v-am scris mai jos tot ce aveți nevoie să știți pentru utilizarea clocitorii minune.
INSTRUCTIUNI DE MONTAJ
Se ia o bucată anvelopă uzată din cauciuc, de preferat o anvelopă de SUV de șmecher.
Se așează într-o încăpere mică, bine aerisită și fără prea multă lumină.
Se culcă anvelopa pe o parte, cu marca Pirelli deasupra ca să se vadă numele producatorului și se umple cu paie, atat în incintă cât și la mijloc, obținând un pat moale dar ferm.
Pe acest pat se montează un număr de ouă, dat de mărimea capacului încălzitor pe care-l veți folosi la clocirea ouălor.
Peste acest ansamblu se montează capac, o bucată curcă plină de recunoștință pentru așa o invenție la care are și ea un rol minor, însă nu de neglijat.
În lipsă de curcă, se poate folosi un capac din găină, însă în acest caz va trebui să folosiți o clocitoare Pirelli ceva mai mică, nu de SUV ci de autoturism de clasă mică.
Vă veți convinge că peste numarul de zile necesar clocirii, vă vor ieși din ouă mult mai mulți puișori sau bobocei decât vă ies dintr-o clocitoare clasică.
Glorie clocitorii Pirelli.
Aștept păreri.