MAMA

Azi am trăit un moment emoționant.
Dar să-ncep de la pașopt.
Aseară m-a abordat un necunoscut pe messengerul paginii, interesat fiind dacă pot duce un curcan tranșat, la o adresă din Brașov, dar plata să o facă el prin bancă.
M-am prins imediat că e un fiu plecat undeva departe, ce vrea să le trimită părinților o pasăre bine crescută.
M-a mai rugat și să le spun părinților că pachetul e de la nepoțica Sofia și să nu discutăm nimic despre bani.
Zis și făcut.
Cum aveam un curcan în plus pregătit pentru weekend, l-a tranșat Tăticu de dimineață, l-a ambalat pe componente și am plecat să duc comanda.
Am ajuns la adresa indicată, am sunat iar în ușă mi-a apărut zâmbind o doamnă drăguță pe chipul căreia se vedeau mulți ani trecuți cu folos.
- Bună ziua…am un dar de la nepoțica dumneavoastră Sofia.
Doamna, s-a schimbat la față și i-am observant un tremur al bărbiei, un amestec de bucurie și emoție, care m-a impresionat.
Nu se mai oprea să-mi mulțumească pentru așa surpriză.
Nu m-am putut abține și am strâns-o în brațe, dumneaei râspunzându-mi cu o îmbrățișare puternică, de parcă ar fi vrut să-i transmită Sofiei, prin mine, toată dragostea ei.
Am coborât repede scările de la intrarea în bloc, după ce mi-am luat rămas bun din fugă, pentru că nu puteam să o las pe doamna cea drăguță să mă vadă plângând de emoție.
Am lăsat în urmă o mamă și bunică fericită, dar topită de dorul pentru copiii ei, plecați departe pentru o viață mai bună.
În țara asta, cred că nu e oraș, sat, cartier, străduță, bloc sau scară, unde să nu existe măcar o mamă care-așteaptă un semn de la fiul sau fiica ei, de undeva de departe, din lumea asta largă ce pare că vrea să ne fure toți copiii.